Fericirea ca un roller-coaster

“Happiness is not something readymade. It comes from your own actions.-Dalai Lama”

Fericirea este un concept supraestimat, de multe ori “masurat” in zambete, pentru care se construiesc retete in 10 pasi si se dau definitii. Filozofi, psihologici, medici, biologi, ganditori religiosi au incercat sa defineasca, inteleaga si sa identifice sursele fericirii. Ideea de fericire naste un junghi subtil de neliniste, cautarea ei, desi pare un cliseu, ne preocupa. Ce este fericirea, care sunt caile prin care ajungem la ea, cum o putem pastra?

Uneori ne trezim diminetile, tanjind dupa fericire. Bucuria, starea de bine, linistea interioara sunt ele fericirea? In fiecare dimineata, incercam sa gasim raspunsuri, dar, in final, ajungem sa ne sufocam dorul de fericire cu perna. Incepe o alta zi in care suntem in cautarea ei, a ceea ce credem noi ca fericirea este.

In drumul nostru catre cautarea fericirii, privim catre partile frumoase din vietile noastre, dar si catre cele dure, cu asperitati. Privim chipurile celor de langa noi. Citim dezamagiri, griji, frustrari. Chinurile date de singuratate, anxietate, disperare, durere, furie, toate le intelegem printr-un singur cuvant: suferinta. E firesc ca in locul lor sa ne dorim multumire, iubire si pace. Deci, fericire? Inseamna fericirea absenta suferintei?

De cate ori ati auzit in jurul dvs “Nu sunt fericit…” “Ce va face fericit?” Si raspunsurile incep sa curga, sunt variate. Pentru cineva a avea o casa, o situatie financiara stabila inseamna fericirea. Pentru altcineva a avea o familie, copii, e fericire. Pentru o parte sa slabeasca x kg inseamna fericirea.

Suntem egali in dorinta noastra de a atinge fericirea? Insa nu in fericirea aceea care vine si pleaca, in functie de circumstante, ci fericirea care rezista, indiferent de schimbare. Fericirea pe care o simtim in adancul sufletului nostru. Cred ca raspunsul la aceasta intrebare se clarifica abia cand realizam ce este fericirea.

Banii, relatiile, implinirea in munca pare ca sunt ingredientele de baza in reteta fericirii pentru majoritatea oamenilor. V-ati gandit vreodata ca daca ar exista auditori de fericire, care ar verifica eficacitatea retetei, poate ca nu multi am primi un raport favorabil? Poate ca ingredientele ar trebui schimbate...

Transformam fericirea intr-un indicator, in ceva masurabil: casa, masa, castigarea unui premiu. Atingem fericirea cand ne indeplinim indicatorii? Asta e calea? Creaturile uimitor de adaptabile care suntem, ne obisnuim apoi cu noile conditii atat de repede, incat ceea ce a fost fabulos pana de curand, devine norma. Fericirea, pe care parem ca am atins-o, dispare. Ne intoarcem de unde am plecat, in cautare permanenta de excitante, care sa ne faca sa experimentam, in noi, sentimente minunate care am crezut ca exista. Gasim si ne intrebam:  „Asta-i tot?”. Si apoi pornim din nou la drum, catre alti indicatori, „alta fericire”, intrucat avem o capacitate remarcabila de a ne convinge ca de data aceasta va fi complet diferit.

Interiorul nostru este precum plimbarea intr-un roller coaster: traim momente de bucurie, placere amestecate cu durere, furie, rusine. Inaltimea varfurilor sau adancimea caderilor si durata de timp petrecuta intr-o parte sau alta, difera de la persoana la persoana.

Cred ca fericirea este tendinta de a experimenta trairea mai multor emotii pozitive decat negative. Fericirea e timpul pe care il petrecem pe partea inalta a roller coaster-ului.  Dorinta de a sta cat mai mult in varf, tine de constructia noastra interioara, de efortul pe care suntem dispusi sa il facem. Dorinta de a atinge fericirea exista in fiecare dintre noi, efortul si interesul sunt insa diferite.

Psihoterapia este forma cu ajutorul careia putem invata sa atingem „varfurile”, sa le sustinem, sa evitam caderile si implicit suferinta.