Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 25 Mai 2016
“Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită" stă scris undeva în Talmud. O idee care sugerează o preocupare foarte timpurie pentru întelegerea viselor.
 
Visul ne fascinează şi rămâne o mare enigmă, pentru că este o ghicitoare pe care mintea noastră o construieşte şi o serveşte din categoria analyze this. Dar asta se întâmplă  pentru că ceva din mintea noastră nu poate fi spus decât în felul acesta.
 
Atemporal, greu de plasat în spaţiu, criptat, visul rămâne una dintre cele mai enigmatice, magnifice, terifiante creaţii ale minţii noastre, care cu greu  poate fi descifrat şi înţeles.
 
Cui oare nu i s-a întâmplat, ca după ce s-a trezit, să nu îi fie stârnită curiozitatea sau din contră, să fie tulburat de visul avut, să nu fie mistuit de căutare de sensuri, să simtă nevoia să vorbească cu cineva? Fie doar să-l spună şi nimic mai mult, pentru că povestindu-l, ne găsim liniştea, chiar dacă înţelesurile se lasă aşteptate, iar uimirea nu ne părăseşte.
 
Are toate ingredientele unui film: loc de desfăşurare cel puţin ciudat, scenariu care evoluează neaşteptat, uneori chiar haotic, stranietate, cu senzaţia de a fi ajuns chiar în alt film, dificil de plasat în timp, contradictoriu, emoţie intensă, personaje atipice, suspans, criptat şi lipsit aparent de sens. De fapt, toate acestea îl fac să rămână unul dintre cele mai enigmatice, terifiante şi magnifice creaţii ale minţii noastre.
 
Dar oare cum se...
Citeşte tot articolul
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 1 Decembrie 2014

Oricât de mult ne-am strădui să evităm trecutul sau să-l ignorăm, în realitate nu putem fi total independenți de el pentru că acesta este o parte inseparabilă din noi. Trecutul ne modelează printr-un proces silențios, în timp ce noi încercam să modelăm prezentul. Psihanaliză își propune să exploreze timpul, în forma lui ireversibilă și felul în care acesta își exercită influența asupra existenței prezente.

La nivelul simțului comun trecutul psihic se constituie sub forma unor amintiri, reprezentări, imagini, fantasme, dorințe, mai mult sau mai puțin conștiente. Aceste conținuturi psihice sunt stocate permanent într-o parte a minții, de unde se manifestă neîntrerupt, transformate sau deghizate.

Psihanaliză gravitează  în jurul ideii de restaurare a trecutului, într-un demers atât de similar cu eforturile migăloase ale unui arheolog, care odată ce a descoperit o formă parțială cu sens într-un sit arheologic, încearcă în baza ei, să  recupereze sau să reconstituie obiectul în întregul lui. Efortul este complex și necesită răbdare, dar mai ales timp.

În procesul terapeutic, acest demers de reconstituire și recuperare ar fi echivalent cu  descrierea realității psihice anterioare din mintea pacientului sau reconstituirea unui proces temporal pornind de la un eveniment sau o stare trecută ca și cauză generatoare a condițiilor prezente.

Leonard J. Lamm în cartea sa "Ideea de trecut. Istorie, știință și practică în psihanaliză americană" distinge două idei importante în privință trecutului psihic și anume: (1) trecutul se păstrează și...

Citeşte tot articolul
Inconștient preluăm traumele dintr-un trecut care nu ne aparține
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 10 Noiembrie 2014

Suntem condamnați să repetăm destine care depășesc două sau chiar trei generații. Descentenții sunt afectați de traume rămase inconștiente peste timp din cauza unei insuficiente înțelegeri.

 Prinși într-o pânză de păianjen nevăzută ne zbatem ca să ne eliberăm atunci când simțim că ducem cu noi o povară mult prea apăsătoare, care ne deraiază de la ceea ce simțim că ar trebui să fie destinul nostru.

 "Concidențele" pot fi surprinzătoare - constatăm trăsături fizice similare absolut firești și le acceptăm că atare, ne regăsim până la identificare cu felul de a fi al unui ascendent - mama, tata, bunic, bunică, unchi sau mătușă iar dacă vorbim despre aspecte negative ne disociem până la negare de orice trăsături nefaste care intră în coliziune cu un construct pozitiv despre noi.  Din păcate, negarea nu ne ajută și nu este suficientă pentru o bună funcționare. Sunt situații când acceptăm cu blazare ideea unui așa-zis blestem, ca singură explicație acceptabilă într-o logică liniștitoare desprinsă din  spectrul unei gândirii fataliste: "ca așa mi-a fost dat să fiu iute la mânie ca bunicul".

 Psihogenealogia întărește explicativ că istoriile personale developate în diferite psihoterapii, au scos la suprafața evidențe repetitive transgeneraționale, transmise inconștient de la o generație la alta de către părinții copiilor. Mai mult decât atât, unele așa-zise "coincidențe" merg până acolo încât în  anumite momente de viață, o boală debutează neașteptat fără nici o premisă rațională. Investigând trangerational sau arborele genealogic poți avea surpriză că acel...

Citeşte tot articolul

Search form

Newsletter

Primesti un email cu cele mai recente articole!