Postat de:

Eugen Dumbrava

pe 20 Ianuarie 2015

Ce spun studiile?

Întrucât gestionarea emoțiilor ramâne un instrument foarte util pentru liderii eficienți, am realizat un studiu în vara anului 2013, în patru companii, considerate a fi lideri de piață pe segmentul lor de activitate, cu scopul de a observa care este impactul emoțiilor negative asupra autocontrolului. În studiu, au fost implicați 94 de participanți, majoritatea aflați în poziții cheie, având vârste cuprinse între 24-57 de ani, 39 fiind bărbați și 55 femei, 88 cu studii superioare și 6 cu studii medii. Datele obținute au confirmat că oamenii cu valori mari ale emoțiilor negative aveau un nivel scăzut al autocontrolului.

De asemenea, autocontrolul poate scădea odată cu creșterea vârstei. S-a confirmat, de asemenea, că mediile puternic competitive pot fi considerate surse ale emoțiilor negative la locul de muncă. Chiar dacă nu am avut suficiente indicii despre cultura organizațională a companiilor implicate în studiu, pentru a ști în ce mod este realizat controlul sau în ce fel este perceput de către angajați, am presupus totuși că emoțiile negative au intensități diferite în cele patru companii evaluate.

Ce te sâcâie mai mult?

De câte ori ai întâlnit la job cerințe extreme sau aberante, comunicate distorsionat sau toxic, o încărcare mare a rolului tău, termene-limită imposibile sau vreo amenințare de pierdere a slujbei, fii sigur că acestea au însemnat tot atâtea prilejuri de pierdere a energiei emoționale, care în timp duc la epuizare. Când te întrebi, ca lider sau ca...

Citeşte tot articolul
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 12 Ianuarie 2015

"Omul este un ucigaș autentic", scria Erich Fromm in Anatomia distructivității umane. Evenimentele recente din Paris, când 12 ziariști ai publicației Charlie Hebdo au fost uciși și ceea ce a urmat după, dar și alte evenimente similare, întăresc acestă idee.  Este greu să înțelegem de ce un terorist acționează atât de violent atacând, de cele mai multe ori, fără să-și aleagă victimele. De fapt victima este una colectivă, prin șocul, spaima, teroarea, durerea, insecuritatea, confuzia trăită in general. Trauma se propagă prin contagiune. 

Ne desparte iremediabil o prăpastie psihologică, culturală, socială, religioasă și valorică de cei ce aleg să comită astfel de gesturi. O distanță atât de mare face greu de explicat, aproape imposibil de înțeles, logica functionarii lor. Ce îi motivează și ce îi face atât de imprevizibili și greu de anticipat comportamental? Suntem departe de a-i înțelege.

Conturarea profilul psihologic al teroristului și al felului în care mintea lui funcționează, este un demers complex și delicat, iar o încercare de răspuns, de ce unii oameni devin teroriști este, oricum ar fi, inacceptabilă. Ne șochează agresivitatea fără limită la adresa unor semeni aleși la întâmplare, ne surprinde gestul de renunțare la sine, ne înspăimântă că cineva produce atât rău în numele binelui, oricum s-ar numi.

Ce ar putea sta în spatele unui astfel de gest? Ce îi face pe unii oameni să aleagă să devină teroriști? Care sunt motivațiile lor?

O posibilă explicație mai largă ar...

Citeşte tot articolul
Postat de:

Andreea Oprea

pe 16 Decembrie 2014

Agresivitatea verbală, în forme mai subtile sau foarte directe este foarte prezentă în viața de zi cu zi în familie, la scoală sau la serviciu. Agresivitatea verbală îmbracă o varietate de forme: atac la adresa caracterului sau competenței unei persoane, insultă, tachinare, ridiculizare sau amenințare acompaniate de o expresie facială și un ton al vocii care îl pot face pe interlocutor să se simtă amenințat sau nesigur.

Studiile profesorului Dominic Infante de la Facultatea de Științe ale Comunicării din cadrul Universiții Kent au relevant câțva factori care susțin predispoziția pentru agresivitatea verbală: ostilitatea reprimată (copiii expuși agresiunilor verbale și ostilității tind să dezvolte comportamente similare mai târziu în viață), învățarea socială, disprețul sau desconsiderarea față de interlocutor și încercarea de a impune un punct de vedere, compensând lipsă argumentelor.

De multe ori cei care agresează verbal se simt perfect îndreptățiți sムprocedeze astfel, neconstientizând că nu aduc prejudicii doar celor agresați, ci și lor înșiși. Ei pot fi percepuți, drept impulsivi, nedemni de încredere, lipsiți de empatie și chiar de competență.

Vărsarea furiei sau ostilității asupra celorlalți, deși poate părea justificataă nu conduce la rezolvarea problemelor ci mai degrabă îi motivează pe aceștia să răspundă la fel.

Cercetările indică faptul că agresivitatea verbală se poate transforma în agresiune fizică și chiar în lipsa acesteia produce efecte nocive similare (rănirea sentimentelor, iritare, jenă, furie, deteriorarea relațiilor)....

Citeşte tot articolul