Cum ne mințim singuri

Cum ne mințim singuri

Un experiment ce a demonstrat tendința umană de a se convinge singură de lucrurile care ii convin.

In 1984, George Quttrone si Amos Tversky au facut un experiment prin care si propuneau sa arate cat de dispusi suntem sa ne spunem singuri minciuni si sa ne fortam sa credem in ele. Astfel, au racolat 38 de studenti, carora li s-a spus ca vor participa la un studiu despre „aspectele medicale si psihologice ale sportului”.

Subiectilor li s-a cerut sa-si scufunde bratele intr-un vas cu apa rece si sa le tina acolo cat de mult timp puteau. In etapa urmatoare, li s-au dat alte sarcini constand in diverse probe atletice, cum ar fi pedalarea pe niste biciclete medicinale. Apoi, li se tinea o scurta prelegere legata de speranta de viata si de legatura dintre aceasta si tipul de inima pe care fiecare om il are. Li s-a spus ca exista doua feluri de inimi:

  • Tipul 1, asociat cu o stare de sanatate mai fragila, cu o speranta de viata mai mica si cu predispozitie crescuta la boli cardiace.
  • Tipul 2, asociat cu o stare de sanatate mai buna, cu o speranta de viata mai indelungata si fara riscuri majore de boli cardiace.

Apoi, au fost impartiti in doua grupuri egale. Unora li s-a spus ca oamenii cu inima de Tip 2 au o toleranta crescuta la apa rece dupa ce fac exercitii fizice. Celorlalti 19 li s-a comunicat exact pe dos: ca oamenii cu inima de Tip 2 manifesta, dupa ce practica exercitii fizice, o toleranta scazuta la apa rece.

Subiectii au fost rugati sa-si scufunde din nou bratele in apa rece si sa le tina acolo cat de mult puteau. Rezultatele au fost interesante. Cei carora li s-a spus ca toleranta mare la apa rece constituie semnul unei „inimi bune” au rezistat, in medie, 45 de secunde, dupa ce la prima scufundare, media lor fusese de 35 de secunde. In acelasi timp, ceilalti 19 – carora li se spusese ca, dimpotriva, toleranta scazuta la apa rece e semn de „inima buna” – au avut o medie de 35 de secunde, dupa ce la prima imersiune ea fusese de 45 de secunde.

In continuare, participantii au fost intrebati daca in mod intentionat si-au tinut bratele in apa rece mai mult (sau mai putin) timp, pentru a intra in categoria celor cu inimi de Tip 2. Dintre cei 38, 29 au negat. Ceilalti 9 au spus ca au facut acest lucru, dar ca au reusit numai pentru ca apa si schimbase temperatura. Ori, apa avea exact aceeasi temperatura ca la primul pas.

La final subiectii au fost intrebati daca erau de parere ca au o inima de Tip 1 sau de Tip 2. Dintre cei 29, 60% erau convinsi ca au „inimi bune”. In acelasi timp, dintre cei 9, numai 2 au sustinut acest lucru. Ceea ce arata ca exista o gradatie in autopacalire: cei care negasera ca-si modificasera timpii au fost mult mai predispusi sa se convinga pe ei insisi ca sunt mai sanatosi.

Evident, indiferent cat de mult (sau de putin) s-ar fi straduit un om sa-si tina bratele in apa rece, el tot inima aceea o avea. Diferita era doar disponibilitatea fiecaruia de a se pacali singur. Ca ea exista in fiecare dintre noi, acest experiment a dovedit-o cu prisosinta.

 

 

Postat:

13 Octombrie 2014

Postează un comentariu

Search form

Autor

Drumul nu există. El se face mergând   (inscripție pe Camino de...
0723 161 832

Articole asemănătoare