Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 25 Mai 2016
“Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită" stă scris undeva în Talmud. O idee care sugerează o preocupare foarte timpurie pentru întelegerea viselor.
 
Visul ne fascinează şi rămâne o mare enigmă, pentru că este o ghicitoare pe care mintea noastră o construieşte şi o serveşte din categoria analyze this. Dar asta se întâmplă  pentru că ceva din mintea noastră nu poate fi spus decât în felul acesta.
 
Atemporal, greu de plasat în spaţiu, criptat, visul rămâne una dintre cele mai enigmatice, magnifice, terifiante creaţii ale minţii noastre, care cu greu  poate fi descifrat şi înţeles.
 
Cui oare nu i s-a întâmplat, ca după ce s-a trezit, să nu îi fie stârnită curiozitatea sau din contră, să fie tulburat de visul avut, să nu fie mistuit de căutare de sensuri, să simtă nevoia să vorbească cu cineva? Fie doar să-l spună şi nimic mai mult, pentru că povestindu-l, ne găsim liniştea, chiar dacă înţelesurile se lasă aşteptate, iar uimirea nu ne părăseşte.
 
Are toate ingredientele unui film: loc de desfăşurare cel puţin ciudat, scenariu care evoluează neaşteptat, uneori chiar haotic, stranietate, cu senzaţia de a fi ajuns chiar în alt film, dificil de plasat în timp, contradictoriu, emoţie intensă, personaje atipice, suspans, criptat şi lipsit aparent de sens. De fapt, toate acestea îl fac să rămână unul dintre cele mai enigmatice, terifiante şi magnifice creaţii ale minţii noastre.
 
Dar oare cum se...
Citeşte tot articolul
Postat de:

Eugen Dumbrava

pe 20 Ianuarie 2015

Ce spun studiile?

Întrucât gestionarea emoțiilor ramâne un instrument foarte util pentru liderii eficienți, am realizat un studiu în vara anului 2013, în patru companii, considerate a fi lideri de piață pe segmentul lor de activitate, cu scopul de a observa care este impactul emoțiilor negative asupra autocontrolului. În studiu, au fost implicați 94 de participanți, majoritatea aflați în poziții cheie, având vârste cuprinse între 24-57 de ani, 39 fiind bărbați și 55 femei, 88 cu studii superioare și 6 cu studii medii. Datele obținute au confirmat că oamenii cu valori mari ale emoțiilor negative aveau un nivel scăzut al autocontrolului.

De asemenea, autocontrolul poate scădea odată cu creșterea vârstei. S-a confirmat, de asemenea, că mediile puternic competitive pot fi considerate surse ale emoțiilor negative la locul de muncă. Chiar dacă nu am avut suficiente indicii despre cultura organizațională a companiilor implicate în studiu, pentru a ști în ce mod este realizat controlul sau în ce fel este perceput de către angajați, am presupus totuși că emoțiile negative au intensități diferite în cele patru companii evaluate.

Ce te sâcâie mai mult?

De câte ori ai întâlnit la job cerințe extreme sau aberante, comunicate distorsionat sau toxic, o încărcare mare a rolului tău, termene-limită imposibile sau vreo amenințare de pierdere a slujbei, fii sigur că acestea au însemnat tot atâtea prilejuri de pierdere a energiei emoționale, care în timp duc la epuizare. Când te întrebi, ca lider sau ca...

Citeşte tot articolul
Postat de:

Corina Georgescu

pe 17 Ianuarie 2015

Restaurarea memoriei pierdute ar putea fi posibilă în stadiile incipiente ale maladiei Alzheimer. Aceasta, întrucât memoria de lungă durată nu ar fi localizată – așa cum se credea până acum – în sinapse (conexiunile dintre celulele cerebrale, care se distrug din cauza maladiei Alzheimer). Concluziile au fost trase în urma unui studiu făcut de echipa profesorului David Glanzman, de la UCLA, asupra unor melci marini din specia Aplysia. Profesorul Glanzman a explicat: “Experimentele noastre spun că sediul memoriei nu este în sinapse, ci altundeva. Noi credem că se află în nucleul neuronilor, dar nu am demonstrat asta deocamdată. Cât timp neuronii sunt încă vii, memoria încă este acolo, ceea ce înseamnă că am putea recupera ceva din amintirile pierdute în primele stadii ale bolii Alzheimer”.

O altă metodă prin care maladia Alzheimer ar putea fi prevenită și chiar vindecată este prin impulsionarea reacției autoimune a creierului. Conform unui studiu realizat la sfârșitul anului trecut de cercetători de la Universitatea din Stanford, celulele nervoase mor pentru că o altă clasă de celule, numite microglia, care ar trebui să curețe creierul de bacterii, virusuri și depozite periculoase, își încetează activitatea.

Microglia constituie 10-15 la sută dintre celulele cerebrale. Acționează ca un zid de protecție, iar când depistează pericole, eliberează substanțe ce recrutează alte microglia pentru depistarea și alungarea “invadatorilor”. De asemenea, acționează ca un “gunoier”, colectând și înlăturând resturile moleculare și celulele moarte, incluzând grupurile de...

Citeşte tot articolul