“Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită" stă scris undeva în Talmud. O idee care sugerează o preocupare foarte timpurie pentru întelegerea viselor.
Visul ne fascinează şi rămâne o mare enigmă, pentru că este o ghicitoare pe care mintea noastră o construieşte şi o serveşte din categoria analyze this. Dar asta se întâmplă pentru că ceva din mintea noastră nu poate fi spus decât în felul acesta.
Atemporal, greu de plasat în spaţiu, criptat, visul rămâne una dintre cele mai enigmatice, magnifice, terifiante creaţii ale minţii noastre, care cu greu poate fi descifrat şi înţeles.
Cui oare nu i s-a întâmplat, ca după ce s-a trezit, să nu îi fie stârnită curiozitatea sau din contră, să fie tulburat de visul avut, să nu fie mistuit de căutare de sensuri, să simtă nevoia să vorbească cu cineva? Fie doar să-l spună şi nimic mai mult, pentru că povestindu-l, ne găsim liniştea, chiar dacă înţelesurile se lasă aşteptate, iar uimirea nu ne părăseşte.
Are toate ingredientele unui film: loc de desfăşurare cel puţin ciudat, scenariu care evoluează neaşteptat, uneori chiar haotic, stranietate, cu senzaţia de a fi ajuns chiar în alt film, dificil de plasat în timp, contradictoriu, emoţie intensă, personaje atipice, suspans, criptat şi lipsit aparent de sens. De fapt, toate acestea îl fac să rămână unul dintre cele mai enigmatice, terifiante şi magnifice creaţii ale minţii noastre.
Dar oare cum se...
Citeşte tot articolul
