Postat de:

Corina Georgescu

pe 17 Ianuarie 2015

Restaurarea memoriei pierdute ar putea fi posibilă în stadiile incipiente ale maladiei Alzheimer. Aceasta, întrucât memoria de lungă durată nu ar fi localizată – așa cum se credea până acum – în sinapse (conexiunile dintre celulele cerebrale, care se distrug din cauza maladiei Alzheimer). Concluziile au fost trase în urma unui studiu făcut de echipa profesorului David Glanzman, de la UCLA, asupra unor melci marini din specia Aplysia. Profesorul Glanzman a explicat: “Experimentele noastre spun că sediul memoriei nu este în sinapse, ci altundeva. Noi credem că se află în nucleul neuronilor, dar nu am demonstrat asta deocamdată. Cât timp neuronii sunt încă vii, memoria încă este acolo, ceea ce înseamnă că am putea recupera ceva din amintirile pierdute în primele stadii ale bolii Alzheimer”.

O altă metodă prin care maladia Alzheimer ar putea fi prevenită și chiar vindecată este prin impulsionarea reacției autoimune a creierului. Conform unui studiu realizat la sfârșitul anului trecut de cercetători de la Universitatea din Stanford, celulele nervoase mor pentru că o altă clasă de celule, numite microglia, care ar trebui să curețe creierul de bacterii, virusuri și depozite periculoase, își încetează activitatea.

Microglia constituie 10-15 la sută dintre celulele cerebrale. Acționează ca un zid de protecție, iar când depistează pericole, eliberează substanțe ce recrutează alte microglia pentru depistarea și alungarea “invadatorilor”. De asemenea, acționează ca un “gunoier”, colectând și înlăturând resturile moleculare și celulele moarte, incluzând grupurile de...

Citeşte tot articolul
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 1 Decembrie 2014

Oricât de mult ne-am strădui să evităm trecutul sau să-l ignorăm, în realitate nu putem fi total independenți de el pentru că acesta este o parte inseparabilă din noi. Trecutul ne modelează printr-un proces silențios, în timp ce noi încercam să modelăm prezentul. Psihanaliză își propune să exploreze timpul, în forma lui ireversibilă și felul în care acesta își exercită influența asupra existenței prezente.

La nivelul simțului comun trecutul psihic se constituie sub forma unor amintiri, reprezentări, imagini, fantasme, dorințe, mai mult sau mai puțin conștiente. Aceste conținuturi psihice sunt stocate permanent într-o parte a minții, de unde se manifestă neîntrerupt, transformate sau deghizate.

Psihanaliză gravitează  în jurul ideii de restaurare a trecutului, într-un demers atât de similar cu eforturile migăloase ale unui arheolog, care odată ce a descoperit o formă parțială cu sens într-un sit arheologic, încearcă în baza ei, să  recupereze sau să reconstituie obiectul în întregul lui. Efortul este complex și necesită răbdare, dar mai ales timp.

În procesul terapeutic, acest demers de reconstituire și recuperare ar fi echivalent cu  descrierea realității psihice anterioare din mintea pacientului sau reconstituirea unui proces temporal pornind de la un eveniment sau o stare trecută ca și cauză generatoare a condițiilor prezente.

Leonard J. Lamm în cartea sa "Ideea de trecut. Istorie, știință și practică în psihanaliză americană" distinge două idei importante în privință trecutului psihic și anume: (1) trecutul se păstrează și...

Citeşte tot articolul

Search form

Newsletter

Primesti un email cu cele mai recente articole!