Inconștient preluăm traumele dintr-un trecut care nu ne aparține
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 10 Noiembrie 2014

Suntem condamnați să repetăm destine care depășesc două sau chiar trei generații. Descentenții sunt afectați de traume rămase inconștiente peste timp din cauza unei insuficiente înțelegeri.

 Prinși într-o pânză de păianjen nevăzută ne zbatem ca să ne eliberăm atunci când simțim că ducem cu noi o povară mult prea apăsătoare, care ne deraiază de la ceea ce simțim că ar trebui să fie destinul nostru.

 "Concidențele" pot fi surprinzătoare - constatăm trăsături fizice similare absolut firești și le acceptăm că atare, ne regăsim până la identificare cu felul de a fi al unui ascendent - mama, tata, bunic, bunică, unchi sau mătușă iar dacă vorbim despre aspecte negative ne disociem până la negare de orice trăsături nefaste care intră în coliziune cu un construct pozitiv despre noi.  Din păcate, negarea nu ne ajută și nu este suficientă pentru o bună funcționare. Sunt situații când acceptăm cu blazare ideea unui așa-zis blestem, ca singură explicație acceptabilă într-o logică liniștitoare desprinsă din  spectrul unei gândirii fataliste: "ca așa mi-a fost dat să fiu iute la mânie ca bunicul".

 Psihogenealogia întărește explicativ că istoriile personale developate în diferite psihoterapii, au scos la suprafața evidențe repetitive transgeneraționale, transmise inconștient de la o generație la alta de către părinții copiilor. Mai mult decât atât, unele așa-zise "coincidențe" merg până acolo încât în  anumite momente de viață, o boală debutează neașteptat fără nici o premisă rațională. Investigând trangerational sau arborele genealogic poți avea surpriză că acel...

Citeşte tot articolul
Fericirea ca un roller-coaster
Postat de:

Cristina Crintea

pe 10 Octombrie 2004

“Happiness is not something readymade. It comes from your own actions.-Dalai Lama”

 

Fericirea este un concept supraestimat, de multe ori “masurat” in zambete, pentru care se construiesc retete in 10 pasi si se dau definitii. Filozofi, psihologici, medici, biologi, ganditori religiosi au incercat sa defineasca, inteleaga si sa identifice sursele fericirii. Ideea de fericire naste un junghi subtil de neliniste, cautarea ei, desi pare un cliseu, ne preocupa. Ce este fericirea, care sunt caile prin care ajungem la ea, cum o putem pastra?

Uneori ne trezim diminetile, tanjind dupa fericire. Bucuria, starea de bine, linistea interioara sunt ele fericirea? In fiecare dimineata, incercam sa gasim raspunsuri, dar, in final, ajungem sa ne sufocam dorul de fericire cu perna. Incepe o alta zi in care suntem in cautarea ei, a ceea ce credem noi ca fericirea este.

In drumul nostru catre cautarea fericirii, privim catre partile frumoase din vietile noastre, dar si catre cele dure, cu asperitati. Privim chipurile celor de langa noi. Citim dezamagiri, griji, frustrari. Chinurile date de singuratate, anxietate, disperare, durere, furie, toate le intelegem printr-un singur cuvant: suferinta. E firesc ca in locul lor sa ne dorim multumire, iubire si pace. Deci, fericire? Inseamna fericirea absenta suferintei?

De cate ori ati auzit in jurul dvs “Nu sunt fericit…” “Ce va face fericit?” Si raspunsurile incep sa curga, sunt variate. Pentru cineva a avea o casa, o situatie financiara stabila inseamna...

Citeşte tot articolul

Search form

Newsletter

Primesti un email cu cele mai recente articole!