Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 25 Mai 2016
“Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită" stă scris undeva în Talmud. O idee care sugerează o preocupare foarte timpurie pentru întelegerea viselor.
 
Visul ne fascinează şi rămâne o mare enigmă, pentru că este o ghicitoare pe care mintea noastră o construieşte şi o serveşte din categoria analyze this. Dar asta se întâmplă  pentru că ceva din mintea noastră nu poate fi spus decât în felul acesta.
 
Atemporal, greu de plasat în spaţiu, criptat, visul rămâne una dintre cele mai enigmatice, magnifice, terifiante creaţii ale minţii noastre, care cu greu  poate fi descifrat şi înţeles.
 
Cui oare nu i s-a întâmplat, ca după ce s-a trezit, să nu îi fie stârnită curiozitatea sau din contră, să fie tulburat de visul avut, să nu fie mistuit de căutare de sensuri, să simtă nevoia să vorbească cu cineva? Fie doar să-l spună şi nimic mai mult, pentru că povestindu-l, ne găsim liniştea, chiar dacă înţelesurile se lasă aşteptate, iar uimirea nu ne părăseşte.
 
Are toate ingredientele unui film: loc de desfăşurare cel puţin ciudat, scenariu care evoluează neaşteptat, uneori chiar haotic, stranietate, cu senzaţia de a fi ajuns chiar în alt film, dificil de plasat în timp, contradictoriu, emoţie intensă, personaje atipice, suspans, criptat şi lipsit aparent de sens. De fapt, toate acestea îl fac să rămână unul dintre cele mai enigmatice, terifiante şi magnifice creaţii ale minţii noastre.
 
Dar oare cum se...
Citeşte tot articolul
Postat de:

Eugen Dumbrava

pe 20 Ianuarie 2015

Ce spun studiile?

Întrucât gestionarea emoțiilor ramâne un instrument foarte util pentru liderii eficienți, am realizat un studiu în vara anului 2013, în patru companii, considerate a fi lideri de piață pe segmentul lor de activitate, cu scopul de a observa care este impactul emoțiilor negative asupra autocontrolului. În studiu, au fost implicați 94 de participanți, majoritatea aflați în poziții cheie, având vârste cuprinse între 24-57 de ani, 39 fiind bărbați și 55 femei, 88 cu studii superioare și 6 cu studii medii. Datele obținute au confirmat că oamenii cu valori mari ale emoțiilor negative aveau un nivel scăzut al autocontrolului.

De asemenea, autocontrolul poate scădea odată cu creșterea vârstei. S-a confirmat, de asemenea, că mediile puternic competitive pot fi considerate surse ale emoțiilor negative la locul de muncă. Chiar dacă nu am avut suficiente indicii despre cultura organizațională a companiilor implicate în studiu, pentru a ști în ce mod este realizat controlul sau în ce fel este perceput de către angajați, am presupus totuși că emoțiile negative au intensități diferite în cele patru companii evaluate.

Ce te sâcâie mai mult?

De câte ori ai întâlnit la job cerințe extreme sau aberante, comunicate distorsionat sau toxic, o încărcare mare a rolului tău, termene-limită imposibile sau vreo amenințare de pierdere a slujbei, fii sigur că acestea au însemnat tot atâtea prilejuri de pierdere a energiei emoționale, care în timp duc la epuizare. Când te întrebi, ca lider sau ca...

Citeşte tot articolul
Inconștient preluăm traumele dintr-un trecut care nu ne aparține
Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 10 Noiembrie 2014

Suntem condamnați să repetăm destine care depășesc două sau chiar trei generații. Descentenții sunt afectați de traume rămase inconștiente peste timp din cauza unei insuficiente înțelegeri.

 Prinși într-o pânză de păianjen nevăzută ne zbatem ca să ne eliberăm atunci când simțim că ducem cu noi o povară mult prea apăsătoare, care ne deraiază de la ceea ce simțim că ar trebui să fie destinul nostru.

 "Concidențele" pot fi surprinzătoare - constatăm trăsături fizice similare absolut firești și le acceptăm că atare, ne regăsim până la identificare cu felul de a fi al unui ascendent - mama, tata, bunic, bunică, unchi sau mătușă iar dacă vorbim despre aspecte negative ne disociem până la negare de orice trăsături nefaste care intră în coliziune cu un construct pozitiv despre noi.  Din păcate, negarea nu ne ajută și nu este suficientă pentru o bună funcționare. Sunt situații când acceptăm cu blazare ideea unui așa-zis blestem, ca singură explicație acceptabilă într-o logică liniștitoare desprinsă din  spectrul unei gândirii fataliste: "ca așa mi-a fost dat să fiu iute la mânie ca bunicul".

 Psihogenealogia întărește explicativ că istoriile personale developate în diferite psihoterapii, au scos la suprafața evidențe repetitive transgeneraționale, transmise inconștient de la o generație la alta de către părinții copiilor. Mai mult decât atât, unele așa-zise "coincidențe" merg până acolo încât în  anumite momente de viață, o boală debutează neașteptat fără nici o premisă rațională. Investigând trangerational sau arborele genealogic poți avea surpriză că acel...

Citeşte tot articolul

Search form

Newsletter

Primesti un email cu cele mai recente articole!