Deconstruirea modelelor relațiilor fraternale sub influența realității sociale*

Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 19 Iunie 2024

realitate sociala, demografie, copilul unic, relatii fraterne, psihoterapie, deconstructivism, fratricid, antropologie, familie

Realitatea sociala se găsește într-un proces perpetuu de construcție, deconstrucție și reconstrucție sub influența numeroaselor puncte de convergență și divergență dintre individ, microgrupul de apartenență, factorii sociali, culturali și de mediu. Unicitatea unui individ derivă din hazardul unei serii de factori care îl modelează pe parcursul întregii sale vieți și îi determină propria-i devenire și transformare. Prin formarea noastră profesională, am putea fi în postura să acordăm mai multă atenție realității interne și din această poziție, fără voia noastră părtinitoare, suntem susceptibili să fim influențați, chiar până la distorsiune, de propriile noastre perspective profesionale, riscând să fim reducționiști și unidimensionali în raport cu percepția realității. Fideli ideii lui Gergen, care afirmă că nu există realitate, ci doar percepția realității, nu ne rămâne decât să fim deschiși în a surprinde multitudinea realităților care se construiesc sub ochii noștri.

Relațiile de rudenie sau rudenia ca formă a familiei extinse

Un semnal de schimbare a percepției realității microclimatului familial și a relațiilor fraterne, așa cum le cunoaștem, vine din domeniul științelor sociale, care prin studii demografice longitudinale și analizele predictive, indică modificarea relațiilor de rudenie și modelului familial sub presiunea unor variabile multifactoriale - fertilitate, amânarea maternității, îmbătrânirea populației, context economic, factori geografici (creșterea distanței dintre rude), cariera, modificarea percepției...

Citeşte tot articolul

Luminile și umbrele interioare

Postat de:

Andreea Pandelache

pe 20 August 2020

psihoterapie, Dezvoltare personală, Coaching

În mitologia greacă, tânărul Icar, în zborul lui spre Soare, apropiindu-se prea mult de căldura și lumina acestuia, se prăbușește înapoi pe Pământ. Pentru această călătorie, Icar avea aripi improvizate, construite și lipite artificial, cu care s-a apropiat prea mult de Soare, fascinat fiind de acest zbor eliberator.

Cred că această poveste mitologică are două învățăminte: cum ne construim aripile cu care ne propulsăm în călătoria spre „Soare” și dacă atunci când mergem spre pozitiv, spre luminos, spre solar, suntem siguri că o facem fără să fim propulsați de fuga de părțile noastre întunecate.

Metafora nu este despre limitările ființei umane și nici despre faptul că nu putem să țintim prea înalt. Este despre cum ne construim aripile pentru zborul și călătoria noastră. Atunci când aripile ne sunt improvizate superficial, adică nu sunt conectate cu identitatea noastră, cu valorile și resursele noastre, când sunt construite cu gândul de a zbura doar că să ne alimentăm ego-ul și mândria, atunci ele nu ne pot susține cu adevărat, pe durata întregii călătorii.

Fiecare dintre noi este un Icar, în căutarea părților luminoase, solare din noi. Doar că atunci când o facem fără să ne uităm cu curaj, cu deschidere spre părțile noastre negative, care de fapt reprezintă un acces la resurse noastre interioare, e posibil să nu ajungem unde ne dorim. Întrebarea este cât curaj avem să recunoaștem ce simțim, ce credem, cât de autentici suntem în primul rând față de noi și implicit și față de ceilalți.

Dorința de...

Citeşte tot articolul

Visul și fascinația lui

Postat de:

Viorel Nedelcu

pe 25 Mai 2016

vis, interpretarea viselor, psihologie, psihoterapie

“Un vis neinterpretat este ca o scrisoare necitită" stă scris undeva în Talmud. O idee care sugerează o preocupare foarte timpurie pentru întelegerea viselor.

Visul ne fascinează şi rămâne o mare enigmă, pentru că este o ghicitoare pe care mintea noastră o construieşte şi o serveşte din categoria analyze this. Dar asta se întâmplă pentru că ceva din mintea noastră nu poate fi spus decât în felul acesta.

Atemporal, greu de plasat în spaţiu, criptat, visul rămâne una dintre cele mai enigmatice, magnifice, terifiante creaţii ale minţii noastre, care cu greu poate fi descifrat şi înţeles.

Cui oare nu i s-a întâmplat, ca după ce s-a trezit, să nu îi fie stârnită curiozitatea sau din contră, să fie tulburat de visul avut, să nu fie mistuit de căutare de sensuri, să simtă nevoia să vorbească cu cineva? Fie doar să-l spună şi nimic mai mult, pentru că povestindu-l, ne găsim liniştea, chiar dacă înţelesurile se lasă aşteptate, iar uimirea nu ne părăseşte.

Are toate ingredientele unui film: loc de desfăşurare cel puţin ciudat, scenariu care evoluează neaşteptat, uneori chiar haotic, stranietate, cu senzaţia de a fi ajuns chiar în alt film, dificil de plasat în timp, contradictoriu, emoţie intensă, personaje atipice, suspans, criptat şi lipsit aparent de sens. De fapt, toate acestea îl fac să rămână unul dintre cele mai enigmatice, terifiante şi magnifice creaţii ale minţii noastre.

Dar oare cum se...

Citeşte tot articolul