Postat de:

Eugen Dumbrava

pe 26 Noiembrie 2014

Oamenii activi știu că munca ocupă cel mai spațios interval al zilei: nu mâncăm opt ore, nu ne spălam opt ore, nu mergem la cumpărături opt ore zilnic  -  deși aici e posibil să existe excepții. Munca, la rândul ei, este îmbibată de emoții - pozitive sau negative.   

 Rolul emoției în organizații a fost puțin înteles înainte de anii 90. Unele studii (Hochschild, 1983) au început să examineze strategiile de gestionare a emoțiilor la însoțitorii de zbor. În spatele acestei profesii (care este foarte dependentă de abilitatea de a realiza un efort emoțional ridicat și prescrisă ca o condiție de a păstra slujba respectivă), Hochschild a determinat că aproximativ un sfert din job-urile predominant masculine și aproape jumătate din cele predominant feminine, din forță de muncă din America, necesită un efort emoțional intens. Rezultatele unor astfel de studii au avut implicații practice pentru organizațiile care furnizează servicii. De exemplu, rezultatele privind influența pe care colegii și clienții o au asupra efortului emoțional arată că este în interesul organizațiilor prestatoare de servicii să mențină bunele relații între membrii personalului, chiar dacă au un control redus asupra clienților. Aceasta se potrivește cu perspectiva că percepțiile clienților despre calitatea serviciilor depind în mare măsură de calitatea relațiilor existențe la nivelul organizației. 

 Realitatea de acasă ori de  la locul de muncă este inerent emoțională.

  Paradoxal, realitatea dintr-o firmă este în mod inerent emoțională. Însuși modul în care oamenii se...

Citeşte tot articolul

Search form

Newsletter

Primesti un email cu cele mai recente articole!