Copiii și emoțiile negative

Se întâmplă de multe ori ca părinți profund implicați în educația copiilor lor și preocupați să le ofere oportunități de instruire cât mai variate să dea puțină atenție trăirilor emoționale ale acestora sau să nu știe cum să-i ajute atunci când se confruntă cu tristețea, supararea, frica, nesiguranța, furia, frustrarea, rușinea sau vinovația.

Unii părinți obișnuiesc să ignore sau să minimalizeze importanța emoțiilor copiilor. Ei se concentează pe oprirea cât mai rapidă a exprimării emoționale căutând mijloace de a le distrage atenția de la ceea ce simt.  Există și situații în care copii sunt criticați, certați și chiar pedepsiți atunci când exprimă furie sau frică. Unii părinți consideră că emoțiile negative ale copiilor sunt „anormale” pentru că nu există motive serioase (copii nu se confrunta cu dificultățile adulților), sau pur și simplu pentru că reprezintă o formă prin care copilul îi manipulează. Alții cred  că discutarea despre aceste emoții nu ar face decât să înrautățescă lucrurile și se tem că a trăi emoția va conduce automat la pierderea controlului.

Emoțiile negative sunt trecute cu vederea și pentru că sunt considerate nocive pentru dezvoltarea copiilor, ar putea avea legătură cu caracterul urât sau cu slabiciunea. Aceste modalități de a gestiona emoțiile negative ale copiilor au efecte nedorite, pentru că îi  învață că ceea ce simt este greșit sau lipsit de importanță, de aici apărând  incapacitatea de a-și regla emoțiile, sursă a  acțiunilor impulsive, dificultăților de concentrare și relaționare.

În mai puține cazuri, dar cu aceleași efecte, părinții consideră emoțiile negative ca fiind normale și le permit copiilor să le exprime (pentru a se descărca) tolerând comportamente neadecvate.       

Studiile  efectuate de profesorul de psihologie și cercetătorul John Gotmann și echipa sa de la Universitatea Washington (desfășurate pe o perioadă de zece ani) au vizat interacțiunile dintre părinți și copii în situații cu încarcătură emoțională și rolul emoțiilor în viața de familie. 

Concluziile lor arată că  înțelegerea, cunoașterea și reglarea emoțiile are efecte pozitive asupra stimei de sine,  stării de sănătate, capacității de concentrarea atenției. Interacțiunea emoțională între părinți și copii îi ajută pe pe aceștia din urmă să-și însușească abilități legate de controlul impulsurilor, amânarea recompensei și să-și dezvolte capacitatea de automotivare, acestea ducând la creșterea performanțelor școlare și la stabiliea de relații echilibrate.

Ce pot face părinții pentru a le oferi copiilor îndrumarea de care au nevoie

  • Să înțeleagă faptul că emoțiile negative reprezintă o oportunitate reală pentru crșterea intimității și educație
  • Să devină conștienți de emoțiile copiilor
  • Să asculte și să  valideze ceea ce simte copilul
  • Să-i permită experimentarea a ceea ce simte însoțindu-l
  • Să-l ajute să recunoască și să numească emoția
  • Să  stabilească limite pentru comportamentele nepotrivite și nu pentru ceea ce copilul simte și dorește
  • Să  exploreze împreună cu copilul strategii pentru rezolvarea problemei

Oferirea sprijinului în gestionarea emoțiilor negative prin ascultare, înțelegere și îndrumare înseamnă întărirea legăturii emoționale între părinți și copii. Simțindu-se înțeleși și în siguranță, copii devin mai capabili să asculte, să coopereze și să-și asume responsabilitatea datorită loialității față de familie.

Postat:

24 Noiembrie 2014

Postează un comentariu

Search form

Autor

 Puterea celui care rezistă pe drumul cunoașterii constă în a găsi...
0733 126 902