Agresivitatea verbală - cuvinte care rănesc
Agresivitatea verbală, în forme mai subtile sau foarte directe este foarte prezentă în viața de zi cu zi în familie, la scoală sau la serviciu. Agresivitatea verbală îmbracă o varietate de forme: atac la adresa caracterului sau competenței unei persoane, insultă, tachinare, ridiculizare sau amenințare acompaniate de o expresie facială și un ton al vocii care îl pot face pe interlocutor să se simtă amenințat sau nesigur.
Studiile profesorului Dominic Infante de la Facultatea de Științe ale Comunicării din cadrul Universiții Kent au relevant câțva factori care susțin predispoziția pentru agresivitatea verbală: ostilitatea reprimată (copiii expuși agresiunilor verbale și ostilității tind să dezvolte comportamente similare mai târziu în viață), învățarea socială, disprețul sau desconsiderarea față de interlocutor și încercarea de a impune un punct de vedere, compensând lipsă argumentelor.
De multe ori cei care agresează verbal se simt perfect îndreptățiți să procedeze astfel, neconstientizând că nu aduc prejudicii doar celor agresați, ci și lor înșiși. Ei pot fi percepuți, drept impulsivi, nedemni de încredere, lipsiți de empatie și chiar de competență.
Vărsarea furiei sau ostilității asupra celorlalți, deși poate părea justificataă nu conduce la rezolvarea problemelor ci mai degrabă îi motivează pe aceștia să răspundă la fel.
Cercetările indică faptul că agresivitatea verbală se poate transforma în agresiune fizică și chiar în lipsa acesteia produce efecte nocive similare (rănirea sentimentelor, iritare, jenă, furie, deteriorarea relațiilor).
Conflictul și violența escaladează gradual. Cu cât o persoană își permite o exprimare abuzivă, cu atât este mai ușor să o repete și treptat să considere agresiunea verbală o formă acceptabilă de exprimare a nemulțumirii, frustrării sau furiei.
Postează un comentariu